Satele Calafindești și Botoșanița Mare se află în categoria localităților vechi din Moldova, fiind atestate documentar în secolul al XV-lea.

Mărturie stă documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă cu toate dările, biserici care au fost date acestei episcopii încă de bunicul său, Alexandru cel Bun (1400-1432) cel mai probabil în anul 1417.

În secolul al XVII-lea satul Calafindești era proprietate a familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce.

În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). În perioada habsburgică, localitatea Calafindești a făcut parte din județul Siret, iar din anul 1925 a aparținut județului Rădăuți.

În anul 1939 satul Botoșenița Mare este arondat comunei Calafindești, iar în anul 1968 localitățile Șerbăuți și Călinești-Arini (azi Călinești Cuparencu).

În anul 2003 ultimele două localități se desprind, formând comuna Șerbăuți.

Biserica

Are hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie), prima construcție bisericească a fost ridicată cu ajutorul „poporenilor” în 1775, construcție din lemn de stejar și brad, acoperită cu șindrilă.

În apropierea acesteia s-a construit în perioada 1935-1950 a doua biserică din piatră. Aici a fost construită în anul 1946 o clopotniță din piatră cu patru clopote datate la 1797, 1799, 1884 și unul nedatat, probabil la fel de vechi ca primele două).

Casa parohială a fost construită în anul 1911 din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 6 camere.

Între preoții parohi care au slujit bisericii sunt amintiți Mihai Bendevschi, Vasile Turtureanu și Vasile Onica.

Școala

Prima școală din satul Calafindești apare în anul 1875 în locuința gospodarului Poclitar Irimie, pentru ca un edificiu propriu să fie construit de abia în anii 1883-1884 când cursurile învățătorilor erau ținute în fața unui număr de 83 de elevi.

Numărul acestora va crește permanent sub îndrumarea învățătorilor Dionisie Paulovici(1884 - 1888), Andronic Motrescul (1888 - 1897), Lucas Buliga (1897 - 1912), Aurelian Diaconescu (1906 - 1940), Emilian Casparovici (1926-1946).

Astăzi școala beneficiază de două clădiri, una construită în 1958, cea de-a doua fiind construită în 1973.

Populație

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Calafindești se ridică la 2.549 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.694 de locuitori.

Majoritatea locuitorilor sunt români, în proporție de 99,25%.

Turism

În comuna Calafindești există două obiective turistice. Unul creat de natură și un altul de oamenii locului.

Aici puteți vizita fânațele seculare (rezervație floristică) și
Conacul Bucevschi (1925).

Geografie

Teritoriul satului se află într-o subunitate a Podișului Sucevei, în Podișul Dragomirnei, din punct de vedere regional făcând parte din provincia istorică Bucovina. Orașele cele mai apropiate de Calafindești sunt: Siret (11km), Rădăuți (25km) și Suceava (32km).

Din punct de vedere geologic, zona se suprapune Platformei Moldovenești. Aceasta reprezintă o zonă rigidă, consolidată în Proterozoic. Fundamentul platformei, bine consolidat, alcătuit din formațiuni cristaline, este acoperit de o cuvertură sedimentară formată pe parcursul a trei cicluri de sedimentare, cel mai important fiind cel Volhinian, de depozite sarmațiene. Litologic acesta este alcătuit din depozite detritice reprezentate prin alternanțe de argile și nisipuri, la care se adaugă unele nivele de gresii și calcare oolitice, lentile de prundișuri, etc. Din punct de vedere geomorfologic, satul Calafindești se află pe platoul structural, ce are o înălțime maximă de 504 m (la Ciuhă), numit Dealul Țăranca. Vatra satului se află între altitudine de aproximativ 375 m și 504 m, pentru ca teritoriul agricol aferent satului să coboare la 340 m altitudine, suprapus fiind văii pârâului Horaiț. Pe lângă platoul structural principal, numit și platoul Calafindești mai există și câteva platouri secundare.

Clima caracteristică zonei este cea temperat-continentală, supusă influențelor din estul Europei. Temperatura medie multianuală este cuprinsă între valorile de 7-8 °C. Cele mai ridicate temperaturi se înregistrează în luna iulie, temperatura medie fiind de 18 °C, în luna ianuarie înregistrându-se cele mai scăzute valori, media fiind de –4,5 °C. Cantitatea de precipitații este legată de dinamica atmosferică, reflectând dispunerea în cadrul continentului european. Media multianuală a precipitațiilor atinge valori cuprinse între 550 și 650 mm/an, cele mai mari valori înregistrându-se în timpul verii, iarna înregistrându-se cele mai scăzute valori. Vânturile dominante sunt cele de NV, cele de E si NE având o frecvență mai mică. Vânturile de NE aduc în anotimpul cald aer uscat și fierbinte, pe când în cel rece aduc mase de aer rece și umed.

Rețeaua hidrografică a satului este compusă din pâraiele Horaiț, Hatnuța și Hanțica. Pârâul Horaiț străbate zona vestică a satului, izvorând din dealul cu același nume și se varsă în râul Suceava, după ce, în prealabil, se varsă în iazul Grănicești. Pârâul Hatnuța izvorăște la E de sat, din locul numit “pârâul Cojocei” și se varsă în râul Suceava, după ce, în prealabil se varsă în iazul Șerbăuți. Alimentarea pâraielor se face în principal prin surse de suprafață, formate din apa precipitațiilor, un rol important avându-l și apele subterane

Solurile evidențiate pe teritoriul satului aparțin claselor molisolurilor (cernoziomoid) argiluvial), solurilor argiloiluviale (soluri brune luvice, luvisoluri albice), solurilor hidromorfe, solurilor neevoluate, cât și complexelor de soluri.

Vegetația este influențată de factorii fizico-geografici : climatici, edafici, geomorfologici și antropici. Formațiunile vegetale aparțin zonei pădurilor de foioase, cu o predominanță a fagului (Fagus silvatica) și carpenului (Carpinus Betulus) în amestec cu stejarul (Querqus robur). Pe lângă foioase se mai întâlnesc și esențe rășinoase ca molidul (Piceea excelsa). Stratul arbustiv este alcătuit în special din alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguneea), zmeur (Robur idaeus), etc. Covorul erbaceu este alcătuit din firuță (Poa nemoralis), păiuș (Festuca altissima), toporași (Viola odorata), ghiocei (Galanthus nivalis), etc. În apropierea apelor crește vegetația hidrofilă : rogozul (Carex acuta, Carex riparia) și papura (Typha angustifolia). În mod special, trebuie amintită rezervația floristică de pe teritoriul agricol al satului, “Fânețele Calafindești”, în apropierea pârâului Horaiț. Aici se întâlnesc varza iepurelui (Ligularia glauca) și laleaua pestrița (Filitillaria meleagris).

Fauna întâlnită pe teritoriul satului și a zonei agricole aferente lui este reprezentată de mamifere ca porcul mistreț (Sus scrofa), căprioară (Capreolus capreolus), dihorul (Mustella putorius), iepurele de câmp (Lepus europaeus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), șoarecele de casă (Mus musculus). Păsările întâlnite în zonă sunt ciocănitoarea (Dentrocopas major), porumbelul, cucul, vrăbii, rândunele. Pe lângă acestea se mai întâlnesc reptile (vipera comună, broasca râioasă, șopârle etc.) și nevertebrate (păianjeni, lăcuste etc.)